Ce trebuie să ştie fiecare musulman despre Purificare

Această carte îşi doreşte să le prezinte musulmanilor modalitatea corectă prin care Purificarea (At-Tahara) trebuie realizată. Se doreşte ca această broşură să fie un adevărat ghid pentru o mai bună cunoaştere a elementelor care trebuie urmate atunci când se face Purificarea rituală (wudhu), care sunt momentele în care aceasta este necesară, ca şi momentele în care este necesară abluţiunea totală (ghusl). De asemenea, sunt prezentate elementele care invalidează abluţiunea şi ce anume trebuie făcut în astfel de cazuri.

التفاصيل

Ce trebuie să ştie fiecare musulman despre Purificare Introducere Calităţi ale purificării Purificarea de impurităţile materiale           Ce este wudhu?           Descrierea completă a  abluţiunii (wudhu)           Acţiuni voluntare recomandabile ale abluţiunii (wudhu)           Lucruri care invalidează abluţiunea (wudhu)           Cazurile pentru care ablţuţiunea (wudhu) este recomandată           Câteva acte de încălcare a elementelor estenţiale din timpul abluţiunii (wudhu) Câteva verdicte despre wudhu           Folosirea şosetelor şi a lucrurilor similare           Zonele ce trebuie curăţate           Condiţiile prealabile pentru curăţarea şosetelor           Descrierea curăţării şosetelor           Limita de timp           Factorii care invalidează curăţarea şosetei Purificarea rituală majoră (ghusl)           Descrierea completă a băii rituale totale (ghusl)            Un ghusl bine făcut           Cazurile în care este recomandat ghusl           Acţiuni interzise în cazul în care ne aflăm în starea de junub (impuritate majoră)           Câteva acţiuni care invalidează ghusl şi greşeli existente  la realizarea ghusl-ului Tayamum (Abluţiunea uscată)           Factori care fac permit Tayamum           Descrierea Tayamum-ului           Lucruri care invalidează Tayamum-ul           Note           Câteva verdicte despre Tayamum Curăţarea peste atele şi bandaje           Câteva verdicte despre curăţarea peste bandaje Cum se purifică o persoană bolnavă  Ce trebuie să ştie fiecare musulman despre Purificare IntroducereToată lauda I se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor, şi toate binecuvântările lui Allah fie asupra Profetului Său, Tayamum, asupra familiei sale, a companionilor săi şi asupra tuturor celor care urmează Calea Sa cea Dreaptă; fie ca Allah Atotputernicul să aibă milă de ei în Ziua Judecăţii!          Purificarea (Taharah) este un cuvânt frumos, care înseamnă plăcut ochiului şi o calitate pe care toţi musulmanii dreptcredincioşi doresc să o menţină. Din perspectivă Islamică, puritatea are o semnificaţie generală; putând semnifica, pe de o parte, curăţenia fizică sau curăţenia trupului de murdăria perceptibilă, sau o purificare rituală şi, pe de altă parte, semnifică puritatea spirituală, care înseamnă curăţarerea de vicii sau păcate, abandonarea neascultării şi obişnuinţa cu fapte şi cuvinte bune. Această semnificaţie cuprinzătoare este exprimată pn cuvintele Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!),  după cum a relatat Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!):          „«Dacă la uşa unuia dintre voi ar curge un pârâu, în care s-ar îmbăia de 5 ori pe zi, ar mai rămâne vreo urmă de murdărie, pe trupul lui?»  Oamenii au răspuns: «Nu, n-ar mai rămâne urmă de murdărie.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a continuat:  «La fel este şi în cazul Rugăciunilor făcute de 5 ori pe zi: Allah şterge toate păcatele, datorită acestora.»” (Bukhari)          Purificarea rituală este o condiție prealabilă a Rugăciunii (As-salah) şi aceasta cuprinde abluţiunea (wudhu) pentru impurităăţile minore sau baia rituală (ghusl) pentru impurităţile majore. Dacă un musulman se purifică în acord cu poruncile lui Allah şi cu instrucţiunile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), Rugăciunea acestuia îl va elibera de păcate. Islamul este o religie a purităţii, atât una exterioară, cât şi una interioară. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a sfătuit pe aceia care îşi neglijau curăţenia exterioară, care este o condiţie de neevitat pentru valabilitatea unora dintre actele de adorare, precum Rugăciunea, atingerea Coranului etc. Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat cuvintele Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), spuse atunci când a trecut pe lângă două morminte:          „Amândoi (cei din mormânt) sunt chinuiţi şi nu se chinuie pentru un păcat însemnat. Acesta nu se putea opri să nu se murdărească de urină, iar celălalt umbla cu bârfa (pe la oameni, ca să işte certuri).” (Bukhari)          Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să spună această rugă pentru a-i obişnui pe companionii lui (Allah să fie mulţumit de ei!) să iubească puritatea:          „O, Allah! Lăudat fii ca Ccel ce umple Cerurile şi Pământul şi tot ceea ce Tu doreşti. O, Allah! Purifică-mă cu zăpadă, burniţă sau apă rece! O, Allah, purifică-mă de păcate aşa cum o haină albă este curăţată de murdărie!” (Ahmad)          Învăţăturile Islamului invită la igienă. Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că, odată, s-a apropiat de Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a văzut un bărbat cu părul nearanjat. Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a întrebat:          „«Nu poţi găsi ceva pentru a-ţi aranja părul?» Când a văzut pe altul cu hainele murdare, i-a spus: «Nu poţi găsi apă pentru a-ţi spăla hainele?»” (Ahmad, Nasa'i li Abu Dawud)          Ibn Al-Qaiym a spus:           „Dacă o persoană se purifică și apoi se întâlneşte cu Allah pe Lumea Cealaltă, va intra în Paradis fără obstacole. Pe de altă parte, dacă nu se purifică pe această lume, dacă impuritatea persistă precum aceea a necredinciosului, nu i se va permite intrarea în Paradis; dar dacă impuritatea lui este temporară, va intra în Paradis după ce va fi purificat pentru un timp în Infern de acea impuritate.”           Ceea ce demonstrează extensiunea cuprinzătoare a semnificaţie purificării din perspectivă Islamică este faptul că aceasta este exprimată în Coranul cel Sfântcu printr-un singur cuvânt (Taharah), din care derivă mai multe concepte:1.     Purificarea de păcate. Coranul vorbeşte despre aceasta:          „Ia din bunurile lor milostenie, prin care să-i curăţeşti şi să-i binecuvântezi...” [Coran, 9:103]          Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:          „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a prescris Zakat Al-Fitr[1] ca purificare pentru cel care posteşte  şi se abţine de la vorbe fără sens şi obscene şi care oferă, astfel, hrană pentru cel sărac. Dacă cineva îl oferă înainte de Rugăciunea de Aid[2], va fi acceptat ca Zakat, şi dacă cineva îl oferă după Rugăciuna de Aid, va fi considerat ca milostenie (sadaqa), ca orice altă milostenie.” (Abu Dawud şi Ibn Majah)          2. Eliberarea de idoli, după cum indicăşi Cuvintele lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) din Coranul cel Glorios:          „Şi am făcut Noi Casa[3] loc de revenire pentru oameni şi refugiu [şi am zis]: «Ţineți locul lui Avraam ca loc de Rugăciune!» şi am încheiat cu Avraam şi Ismail legământ [cerându-le]: «Curăţaţi Casa Mea pentru cei care o înconjoară şi pentru cei care se retrag pioşi în Ea şi pentru cei care fac Rugăciunea şi se prosternează!»”  [Coran, 2:125]3.     Purificarea în sensul de glorificare şi venerare:          „Cei care nu au crezut dintre oamenii Cărţii[4], ca şi idolatrii, nu au încetat să nu creadă până nu le-a venit lor Dovada cea limpede; ~ un Trimis din partea lui Allah[5], care să le citească foi curăţite[6].” [Coran, 98:1-2]4.     Purificarea înseamnă, de asemenea, efectuarea celor permise:            „Vor purta veşminte din mătase verde şi brocart şi vor fi împodobiţi cu brăţări de argint. Şi Domnul lor le va da să bea dintr-o băutură curată.” [Coran, 76:21]5.     Purificarea inimii de orice bănuială:          „O, voi, cei care credeți! Feriți-vă cu străşnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat! Nu vă iscodiţi și nu vă ponegriţi unii pe alţii! Oare voieşte vreunul dintre voi să mănânce carnea fratelui său mort? [Nu!] Voi aţi urât aceasta! Şi fiţi cu frică de Allah, fiindcă Allah este At-Tawwab, Ar-Rahim [Iertător şi Îndurăto].” [Coran, 49:12] 6.     Purificarea de promiscuitate[7]:            „Cât despre cei care cred şi săvârşesc fapte bune, El le va da răsplata cuvenită lor. Allah nu-i iubește pe cei neleguiţi!” [Coran, 3:57]7.     Purificarea de murdărie sau neglijare:          „[Aduceţi-vă aminte] când El v-a învăluit pe voi cu un somn, ca o pavăză din partea Sa şi a pogorât asupra voastră din cer apă, ca să vă curăţească pe voi cu ea şi să îndepărteze de la voi murdăria lui Sheitan şi să vă întărească inimile şi să vă statornicească picioarele cu ea.” [Coran, 8:11] 8.     Purificarea de anumite tipuri impurităţi:            „O, voi cei care credeţi! Atunci când vă gătiţi pentru Rugăciune [As-Salat], spălaţi-vă fețele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceţi-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi [spălaţi-vă] picioarele voastre până la glezne. Dacă sunteţi spurcaţi (junub[8]), atunci curăţaţi-vă [printr-o îmbăiere]! Dacă sunteţi bolnavi, sau în călătorie, sau unul dintre voi vine de la locul unde şi-a făcut nevoile, sau aţi atins femeile şi nu găsiţi apă, atunci luaţi voi ţărână măruntă şi curată şi ştergeţi-vă feţele şi mâinile voastre cu ea! Allah nu voieşte să vă facă vouă greutăţi, ci doreşte să vă curăţească şi să desăvârşească binefacerea Sa. Poate că voi veţi fi muşţumitori!” [Coran, 5:6]          Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:             „Asma l-a întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) despre cum trebuie să se spele după menstruație. El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus: «Voi toate trebuie să folosiţi apă (amestecată cu frunze de copac de lotus) şi să vă spălaţi bine, trebuie să vărsaţi apă peste capetele voastre şi să vă asiguraţi că apa ajunge până la rădăcinile părului. Apoi trebuie să vărsaţi din nou apă peste capetele voastre. La final, trebuie să vă curăţaţi cu o bucată de cârpă umezită în mosc.»  Asma a spus: «Cum se poate curăţa cineva în acest fel?» La care Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Glorificat fie Allah; ea trebuie să se curățească.»” (Bukhari şi Muslim)            Cu privire la baia ce trebuie efectuată după întreţinerea de relaţii intime, Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:           „Trebuie să vă spălaţi bine cu apă sau să completaţi abluţiunea şi apoi să vărsaţi apă peste capetele voastre şi să vă asiguraţi că va ajunge la rădăcinile părului. Ce bune sunt femeile lui Ansar[9], cele pe care ruşinea lor nu le împiedică să înveţe despre religie.” (Bukhari şi Muslim) Calităţi ale purificării            Purificarea are mai multe semnificaţii şi calităţi, după cum urmează:               ● Este egală în excelență cu jumătate din credinţă: Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus despre aceasta:            „Curăţenia înseamnă jumătate din credinţă; rostirea frazei «Toată lauda I se cuvine lui Allah» umple spaţiul dintre ceruri şi pământ, iar rugăciunea înseamnă lumină; milostenia este încercarea credinţei, răbdarea este o strălucire, iar Coranul este un mijloc care te sprijină sau care ţi se opune. Fiecare om îşi începe dimineaţa, pregătit să facă un târg cu sufletul său, supunându-se la riscuri; el îşi poate răscumpăra sufletul sau îl poate pierde.” (Muslim)            ● Purificarea este una dintre lucrurile cele mai iubite şi apreciate de Allah. Abu Hurairah  (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Următorul verset a fost revelat despre neamul din Quba:             «... într-însa sunt oameni care doresc să se curăţească şi Allah îi iubeşte pe cei care se curăţesc.» [Coran, 9:108]             Ei obişnuiau să se cureţe cu apă (după necesităţle lor) şi pentru aceasta a fost revelat acest verset.” (Abu Dawud şi Tirmidhi)            ● Este una dintre caracteristicile credincioşilor pentru că este un tip de adorare văzut doar de Allah. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Ar trebui să ştiţi că Rugăciunea este una dintre cele mai bune acţiuni şi doar un credincios continuă să facă wudhu (abluţiune).” (Ibn Majah, Ad-Darmi şi Baihaqi)            ● Menţinerea purificării este un act care conduce la acceptarea rugilor. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Dacă un musulman merge să doarmă în timp ce este purificat (după ce a realizat abluţiunea), apoi se trezeşte în timpul nopţii şi pomenește Numele lui Allah, cerându-i orice lucru bun din această viaţă şi din Viaţa de Apoi, cu siguranță Allah îi va da ceea ce a cerut.” (Ahmad)            ● Face, de asemenea, ca un credincios să ajungă la un nivel sau statut mai bun. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui Bilal (Allah să fie mulţumit de el!) la ora Rugăciunii de Fajr:            „«O, Bilal, spune-mi cea mai bună faptă pe care ai realizat-o pentru Islam, pentru că am auzit zgomotul pantofilor tăi în Paradis.» Bilal a răspuns: «Nu am realizat nicio faptă mai bună pentru mine decât aceasta: nu am realizat niciodată abluţiunea ziua sau noaptea fără ca imediat după ea să nu efectuez Rugăciuni voluntare.»” (Bukhari şi Muslim)            ● Menţinerea purităţii prin purificare elimină păcatele. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Când vine timpul oricărei Rugăciuni, dacă musulmanul realizează abluţiunea în cel mai corect mod cu putinţă, cu smerenie şi respect, aceasta va fi pentru el ispăşire de păcate, cu excepţia cazului în care a comis un păcat major.” (Bukhari)            ● Este un act pentru care Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) iartă păcatele și ridică nivelul omului. Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „«Să vă spun eu ceva pentru care Allah elimină păcatele și ridică nivelul (unei persoane)?» Toţi au spus: «Da, Trimis al lui Allah!» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Realizarea corectă a abluţiunii în ciuda neplăcerilor pe care le poate presupune, a merge pe jos cât mai mult posibil până la moschee, așteptarea următoarei Rugăciuni după ce a fost realizată una dintre cele obligatorii. Aceasta este (atât de bine pentru om) precum statul treaz noaptea pentru cauza lui Allah.»” (Muslim)            ● Amr ibn Absah (Allah să fie mulţumit de el!) l-a întrebat pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) despre abluţiune. Trimisul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Cât despre abluţiune, dacă speli bine mâinile tale, păcatele de sub unghiile taleşi de pe degetele tale se vor duce. Dacă îţi clătești bine gura şi fosele nazale, îţi speli chipul şi mâinile până la coate, îți umezeşti capul şi îţi speli picioarele până la glezne, vor fi eliminate toate greşelile tale. Când vei pune chipul tău pe pământ în prosternarea în faţa lui Allah, vei fi purificat de toate păcatele tale ca în ziua naşterii tale.” (Nasa'i)            ● Este una dintre calităţile adevăratei naturi umane. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „«Zece acţiuni sunt necesităţi ale adevăratei naturi şi acestea sunt următoarele: scurtarea mustăţii, lăsarea bărbii să crească, curăţarea dinţilor cu miswak[10], aspirarea apei pe nas, tăierea unghiilor, spălarea falangelor degetelor, îndepărtarea părului de la subsuori, îndepărtarea părului din părțile intime şi spălarea părţilor intime cu apă (după facerea necesităților).» Naratorul a spus: «Am uitat care era al zecelea, dar poate să fi fost clătirea gurii.»” (Muslim)            ● O altă caracteristică a abluţiunii este cea indicată în hadith-ul narat de Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!), când Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a vizitat un cimitir şi a spus:             „«Pacea fie cu voi! Toţi credincioşii şi noi, dacă Allah doreşte, ne vom alătura vouă. Iubesc să îmi văd fraţii.» Ei (companionii care erau prezenţi) au spus: «Nu suntem fraţii tăi, Trimis al lui Allah?»  El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Voi sunteţi tovarăşii mei şi fraţii noştri sunt cei care nu au sosit încă pe această lume.» Ei au spus: «Trimis al lui Allah, cum poţi să le recunoşti pe acele persoane din Ummah ta care nu s-au născut încă?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Să presupunem că un bărbat are cai cu multe pete albe pe frunţile şi copitele lor şi aceştia se află printre caii complet negri. Spuneţi-mi, nu ar recunoaşte omul propriii cai?» Ei au spus: «Cu siguranţă, Trimis al lui Allah.» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a încheiat: «Ei ar veni cu chipurile şi braţele strălucitoare de la abluţiune şi eu aş sosi la vasul meu (recipientul din care Profetul - Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! - va oferi de băut apă proaspătă adepţilor lui în Ziua Judecăţii) înaintea lor. Unii dintre ei se vor îndepărta de vasul meu precum nişte cămile sălbatice. Eu îi voi striga: „Veniţi! Veniţi!” Dar mi se va spune: „Aceste persoane s-au schimbat după venirea ta.”; şi eu le voi spune: „Afară de aici! Afară de aici!”»” (Muslim)            Menținerea purităţii şi a igienei este o modalitate crucială de protejare împotriva infecţiilor. Este bine ştiut faptul că „este mai bine să prevenim decât să vindecăm”. În timpurile antice se spunea: un gram de prevenire este mai bun decât o sută de kilograme de vindecare.            Această carte va aborda doar subiectul eliminării impurităţilor materiale sau vizibile. Îi cer lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) ca ea să fie dedicată Chipului Lui Preaînalt şi să o facă utilă.Abdur-Rahman Ash-ShehaP.O. Box 59565,Riyadh 1153 Purificarea de impurităţile materiale            Pentru oricine doreşte să realizeze o Rugăciune, wudhu (abluţiunea) este o datorie şi o condiţie prealabilă a Rugăciunilor. Dacă cineva este gata să se roage, este necesar să realizeze abluţiunea în caz de impuritate minoră sau baia rituală (ghusl) în caz de impuritate majoră (junub). Atunci când se fac necesităţile, orice urmă de excrement sau urină trebuie să fie îndepărtat, fie cu apă, hârtie sau cu o piatră. Dacă se dispune de această opţiune, apa este de preferat pentru că aceasta curăţă într-un mod mai eficient şi îndepărtează murdăria:            ● Urina, excrementele şi alte resturi din corp (precum lichidul seminal) trebuie îndepărtate cu apă până ce impuritatea dispare.            ● Îndepărtarea acestor elemente impure poate fi realizată cu pietre, cârpe, hârtie sau ceva similar (dar pe care să nu fie scris numele lui Allah). Este necesar un număr minim de trei pietre pentru îndepărtarea acestor elemente. Dacă nu se obţine curăţenia cu trei, pot fi folosite mai multe pietre. Este de preferat un număr impar, din moment de Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „«Dacă cineva foloseşte pietre pentru a se curăţa, să folosească un număr de trei.» A mai spus, de asemenea: «Dacă cineva îşi face necesităţile, trebuie să folosească trei pietre pentru a se curăţi; aceasta va fi suficient.»”  (Ahmad, Abu Dawud şi An-Nasa'i)            ● Nu trebuie să fie folosită mâna dreaptă pentru a fi curăţate părţile intime, pentru că acest lucru a fost interzis, precum este relatat în nararea lui Abdur-Rahman ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!), care a relatat:            „L-au întrebat pe Salman dacă Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a învăţat totul despre curăţarea de după necesităţi, la care acesta a răspuns: «Da. Ne-a interzis să defecăm sau să urinăm în direcţia Qiblei, folosirea mâinii drepte pentru a ne curăţi, folosirea a mai puţin de trei pietre pentru curăţire sau curăţirea cu îngrăşăminte sau oase.»” (Muslim, Abu Dawud şi Tirmidhi)           Ce este wudhu?            Wudhu este curăţarea unor părţi specifice ale corpului cu apă şi acestea sunt următoarele: chipul, ambele mâini, capul şi ambele picioare. Este o condiţie prealabilă pentru toate Rugăciunile, atât cele obligatorii, cât şi cele voluntare, după o impuritate minoră (a urina, a defeca, a expulza un gaz sau a consuma carne de cămilă). Wudhu a fost prescris împreună cu Rugăciunile (As-Salah) un an înaintea Hegirei[11]; este un privilegiu al comunităţii Islamice peste celelalte naţiuni.            Abluţiunea (wudhu) este necesară pentru următoarele acţiuni:            ● Rugăciune (As-Salah), atât pentru cea obligatorie, cât şi pentru cea voluntară. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:„Nicio Rugăciune nu este acceptată fără abluţiune şi nicio caritate oferită din câştiguri nepermise nu este acceptată.” (Muslim)            ● Tawaf (înconjurarea sanctuarului Kaba'ah), pentru că Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Ocolul Casei (Sfinte) este o Rugăciune, cu excepția faptului că Allah a făcut permisibil vorbitul în timpul ei.” (Musnad Shafa'i)            ● Atingerea Cărţii Nobile (Coranul). Abu Bakr ibn Mohammed ibn Amr (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:            „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a scris o scrisoare oamenilor din Yemen în care spunea: «Nimănui nu îi este permis să atingă Coranul dacă nu este purificat.»” (Nasa'i, Ad-Daraqutni şi Baihaqi)           Descrierea completă a  abluţiunii (wudhu)            ● Intenția (sau niyah), care este un act al inimii şi nu are nimic de a face cu limba. Semnifică a vrea sau a avea intenţia de a face ceva. Astfel, o persoană are intenţia (în inimă) de a face wudhu (abluţiunea) pentru a-i fi permis să realizeze acţiuni care necesită abluţiunea ca şi condiţie prealabilă, precum Rugăciunea, Tawaf (ocolul Kabei) sau atingerea Coranului cel Sfânt. Se poate avea voinţa de a elimina starea de impuritate fără să fie nici măcar menţionată cu voce tare această intenţie şi aceasta este pentru că nu există hadith-uri (relatări profetice) care să evidenţieze că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi pronunțat intenţia de a face wudhu. În plus, Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) ştie bine ceea ce se află în inimile noastre. Dovada necesității intenției (niyah) se află în cele relatate de către Omar (Allah să fie mulţumit de el!), care a spus:            „Toate faptele stau în intenţie şi fiecare persoană va primi după ceea ce a intenţionat.” (relatat de majoritatea relatatorilor)            ● A spune „Bismillah” (în Numele lui Allah) la începutul abluţiunii (wudhu), după cum ni se spune şi în relatarea lui Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!), care a spus:            „Nicio Rugăciune nu este valabilă fără wudhu (abluţiune) şi niciun wudhu nu este valabil fără să fie menţionat Numele lui Allah.” (Ahmad, Abu Dawud şi Ibn Majah)            Nobilul Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Orice chestiune importantă va fi imperfectă (sau va fi lipsită de binecuvântare) dacă nu se începe cu Numele lui Allah.” (Ahmad)            ● Spălarea palmelor mâinilor de trei ori la începutul abluţiunii (wudhu). Aws ibn Aws Al-Thaqafi (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:            „L-am văzut pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spălându-şi palmele de trei ori când realiza wudhu.” (Ahmad şi Nasa'i)            Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mai spus:            „Dacă unul dintre voi se trezește, nu trebuie să bage mâna într-un recipient până nu se spală de trei ori, pentru că nu se ştie unde a fost (ce a făcut sau atins) acea mână pe parcursul nopţii.” (Convenit)            ● Clătirea gurii şi a foselor nazale de trei ori:            „Ali a trimis să îi fie adusă apă, cu care şi-a clătit gura şi nasul, apoi s-a curăţat cu mâna lui stângă. A făcut aceasta de trei ori şi a spus: «Aceasta este abluţiunea Profetului lui Allah, (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)»” (Ahmad şi Nasa'i)            Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mai spus, de asemenea:            „Dacă o persoană realizează wudhu, să îşi cureţe nasul; şi dacă se curăţă (cu pietre după ce a urinat sau defecat), să facă aceasta cu o cantitate impară.” (Bukhari)            Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Clătirea gurii şi a nasului este o parte esenţială a wudhu.” (Ad-Daraqutni)            Se recomandă folosirea mâini drepte pentru clătirea gurii şi a foselor nazale şi a mâini stângi pentru a curăţa murdăria din nas. Acest lucru se bazează pe comportamentul lui Ali ibn Abu Talib (Allah să fie mulțumit de el!):            „A introdus mâna lui în recipient  şi a luat un pumn de apă, apoi a clătit gura şi nasul lui, şi şi-a curăţat nasul cu mâna lui stângă (a făcut aceasta de trei ori). La final a spus: «Acesta este wudhu-ul Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)»” (Nasa'i)            ● Spălarea chipului, cel puţin o dată; deşi cel mai bine este să se facă de trei ori, umezind faţa cu apă curată. Suprafaţa ce trebuie acoperită este de sus, unde începe părul, până jos, sub bărbie şi de la dreapta la stânga, de la ureche la ureche. Coranul spune despre aceasta:            „O, voi cei care credeţi! Atunci când vă gătiţi pentru Rugăciune [As-Salat], spălaţi-vă feţele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceţi-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi [spălaţi-vă] picioarele voastre până la glezne.”  [Coran, 5:6]            ● Spălarea mâinilor de la degete până la coate inclusiv, cel puţin o dată; dar de trei ori este mai bine. Se recomandă să se înceapă cu mâna dreaptă şi apoi stânga şi mişcarea inelului sau a ceasului (dacă este cazul, dar cel mai bine este să le dăm jos de pe mână atunci când facem wudhu) pentru ca apa să poată ajunge pe sub acestea. Acest lucru este verificat de acelaşi verset menţionat în seccţunea anterioară, ca şi de următoarea relatare:            „Abu Hurairah Allah şi-a spălat mâna dreaptă până şi-a acoperit tot antebraţul, apoi mâna stângă în acelaşi fel. Apoi şi-a spălat piciorul drept până puţin peste gleznă şi apoi stângul în acelaşi fel. La final a spus: «L-am văzut pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) realizând abluţiunea astfel.»” (Muslim)            ● Udarea capului o singură dată cu mâinile umede de la frunte spre ceafă şi apoi invers. Abdullah ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:            „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îşi umezea capul de la frunte spre ceafă şi înapoi cu mâinile umede.” (Nasa'i, Abu Dawud, Tirmidhi şi Ibn Majah)            ● În altă descriere a  abluţiunii (wudhu) Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este menţionat că:            „Îşi spăla capul (cu apă) o singură dată.” (Convenit)            ● Spălarea urechilor o singură dată (în interior cu degetele arătătoare şi în exterior cu degetele mari). Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus în descrierea lui despre abluţiunea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):            „Îşi umezea capul şi urechile o singură dată.”            În altă versiune se spune:            „Îşi spăla capul şi urechile cu degetul arătător în interior şi cu degetul mare în exterior.” (Ahmad şi Abu Dawud)            ● Spălarea picioarelor cel puţin o dată. Este mai bine să se facă aceasta de trei ori, începând de la vârfurile degetelor până la glezne, inclusiv. Ibn Amr (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:            „Ne aflam cu Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) într-o călătorie şi sosise momentul Rugăciunii Asr. În timp ce realizam abluţiunea, trecând mâinile umede peste picioarele noastre (fără să le spălăm conştiincios), el ne-a spus cu voce tare: «Salvaţi-vă călcâiele de Focul Iadului.” (Convenit)            ● Realizarea paşilor menţionaţi, unul după altul, în această ordine, aşa cum au fost enumeraţi şi în Sfântul Coran:            „O, voi cei care credeţi! Atunci când vă gătiţi pentru Rugăciune [As-Salat], spălaţi-vă feţele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceţi-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi [spălaţi-vă] picioarele voastre până la glezne.”  [Coran, 5:6]            „Unul după altul”  înseamnă că nu trebuie întârziată spălarea unei părţi a corpului până ce se usucă cea deja spălată. Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:            „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a văzut pe un bărbat rugându-se, dar o parte de mărimea unei monede a piciorului lui nu trecuse prin apă. Atunci i-a poruncit să repete wudhu şi Rugăciunea.” (Bukhari şi Muslim)           Acţiuni voluntare recomandabile ale abluţiunii (wudhu)            ● Se începe cu partea dreaptă. Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat că:            „Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) îi plăcea să înceapă cu partea dreaptă atunci când se încălţa, când se pieptăna, când se purifica şi în toate chestiunile în general.” (Convenit)            El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mai spus, de asemenea:            „Când realizaţi abluţiunea, începeţi cu partea dreaptă.”  (Ibn Majah)            ● Spălarea fiecărei părţi de trei ori, în afară de cap, care se spală o singură dată:            „Un beduin a venit la Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a-l întreba despre abluţiune. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a arătat cum să îşi spele fiecare parte de trei ori şi i-a spus: «Acesta este wudhu. Dacă cineva depăşeşte aceasta, va comite un act greşit.»” (Ahmad şi Nasa'i)            ● Utilizarea miswak-ului sau a ceva similar. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus despre aceasta:            „Dacă nu aş fi crezut că este prea greu pentru Ummah mea, le-aş fi cerut să folosească miswak înainte de orice Rugăciune şi să îşi amâne Rugăciunea de Isha până când o treime din noapte a trecut.” (Tirmidhi)            ● Trecerea degetelor prin barbă. Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:            „Când Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) realiza abluţiunea, lua un pumn de apă şi  îşi umezea barba, trecându-şi degetele prin ea şi apoi spunea: «Domnul meu, Gloria fie asupra Sa, mi-a poruncit aceasta.»”  (Abu Dawud, Baihaqi şi Hakim)            ● Trecerea mâinilor peste părţile care se spală. Abdullah ibn Zaid (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:            „I-au adus un recipient de apă Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi el a făcut abluţiunea şi îşi trecea mâinile peste părţile pe care le umezea.” (Ibn Khuzaimah)            ● Se spală fruntea până la păr şi se umezeşte chipul. Se spală, de asemenea, mâinile până la coate, şi picioarele până la glezne. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Comunitatea mea va ajunge în Ziua Judecății cu chipurile, mâinile şi picioarele strălucitoare pentru că a efectuat wudhu. Dacă unul dintre voi poate creşte strălucirea lui, să o facă.” (Convenit)            ● Trecerea degetelor printre degetele mâinilor şi ale picioarelor. Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a povestit că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Când faceţi abluţiunea, treceţi-vă degetele voastre printre degetele mâinilor şi ale picioarelor.” (Ahmad, Tirmidhi şi Ibn Majah)            ● Se aspiră apă în profunzime pe fosele nazale, cu excepţia celor care postesc. Laqit ibn Saburah a spus:            „«O, Trimis al lui Allah, spune-mi despre wudhu.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Fă un wudhu perfect, trece degetele tale printre degetele mâinilor şi picioarelor tale şi aspiră bine apă pe nas, dacă nu posteşti.»” (Nasa'i, Abu Dawud, Tirmidhi şi Ibn Majah)            ● Evitarea risipei de apă. Abdullah ibn Mugaffal (Allah să fie mulţumit de el!) l-a auzit pe fiul lui spunând:             „«O, Allah! Te implor să îmi dai palatul alb din cel mai bun loc din Paradis, dacă reuşesc să intru în el.» Atunci i-a spus: «Fiule, cere-i lui Allah Paradisul şi caută refugiu de Infern. Eu l-am auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: «Vor fi persoane din această comunitate, care vor depăşi limitele în chestiuni de purificare şi rugi.»”  (Abu Dawud)            Exemplul nostru în această chestiune este însuşi Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care:            „Obişnuia să se spele cu nu mai mult de trei litri de apă şi făcea abluţiunea cu mai puţin de un litru.” (Convenit)            ● Invocarea lui Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) după abluţiune. Omar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Dacă cineva dintre voi face abluţiunea cu grijă şi apoi spune: «Mărturisesc că nu este nimeni demn de adorare afară de Allah şi că Mohammed este slujitorul şi Trimisul Său», cele opt porţi ale Raiului se vor deschide pentru el. El poate să intre prin oricare din aceste porţi.” (Muslim)            ● Realizarea a două rakaat[12] după wudhu (sau, altfel spus, o Rugăciune după abluţiune), bazat pe hadith-ul Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) relatat de Uqbah ibn Amir (Allah să fie mulțumit de el!):            „Dacă o persoană realizează bine abluţiunea şi apoi se roagă două rakaat dedicându-şi inima şi corpul acestora, cu siguranţă va avea dreptul la intrarea în Paradis.” (Muslim)           Lucruri care invalidează abluţiunea (wudhu)            ● Evacuarea (a defeca sau a urina) sau expulzarea gazelor (flatulenţe). Coranul cel Sfânt spune despre aceasta:            „ …sau unul dintre voi vine de la locul unde şi-a făcut nevoile…” [Coran, 5:6]            Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Niciuna dintre Rugăciunile voastre în stare de impuritate  nu va fi acceptată dacă nu veţi realiza abluţiunea.” (Bukhari şi Muslim)            Un bărbat l-a întrebat pe Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!):            „«Ce este „hadath”, Abu Hurairah?» El a răspuns: «Expulzarea gazelor.»” (Convenit)            ● Orice element eliminat prin uretră sau lichidul seminal (madhi), sau secreţii ale prostatei (wadi). Ali (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:            „Eram un bărbat al cărui lichid seminal era eliminat cu uşurinţă. Atunci i-am cerut unui om să îl întrebe pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) despre aceasta (având în vedere relaţia pe care o aveam cu fiica lui). Când l-a întrebat, el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a răspuns: «Spală-ţi penisul şi apoi realizează abluţiunea.»” (Bukhari)            ● Somnul profund (sau acela în timpul căruia este pierdută conştiinţa). Ali (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a comentat:            „Ochiul treaz opreşte gazele. Dacă cineva adoarme profund, trebuie să realizeze abluţiunea.” (Ahmad, Abu Dawud şi Ibn Majah)            Pe de altă parte, starea de somnolenţă fără pierderea conştiinţei nu invalidează wudhu.            ● Consumul de carne de cămilă. Jabir ibn Samurah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că un om l-a întrebat pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):            „«Trebuie să realizăm abluţiunea după ce mâncăm carne de oaie adultă?» El (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Dacă doriţi să o faceţi, puteţi să o faceţi, dar nu este necesar.» Bărbatul l-a întrebat din nou: «Trebuie să realizăm abluţiunea după ce mâncăm carne de cămilă?» El a răspuns: «Da, realizaţi abluţiunea după ce mâncaţi carne de cămilă.» În cele din urmă, bărbatul l-a întrebat: «Ne putem ruga în locul de odihnă a cămilelor?» A răspuns: «Nu.»” (Muslim şi Ahmad)            ● Pierderea simţului sau a conştiinţei ca urmare a demenţei, epilepsiei, leşinului, drogurilor sau a beţiei, dat fiind că integritatea minţii este o condiţie prealabilă a abluţiunii (wudhu).            ● Atingerea organelor sexuale cu palma. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Dacă un om îşi atinge membrul sexual trebuie să realizeze wudhu, şi dacă o femeie  îşi atinge vulva, trebuie să efectueze abliţiunea, de asemenea.”  (Ahmad)            ● A vomita. A fost relatat că:            „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a făcut abluţiunea după ce a vomitat.” (Ahmad)            ● Sângerarea excesivă. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Acela care vomită sau sângerează pe nas în timpul Rugăciunii trebuie să îşi renoveze abluţiunea.” (Bukhari şi Muslim)             ● Atingerea soţiei cu o dorinţă care să ducă la ieşirea lichidului seminal.           Cazurile pentru care ablţuţiunea (wudhu) este recomandată            ● Înainte de a merge la culcare. Al-Bara ibn Azib (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „De fiecare dată când mergeţi să dormiţi realizaţi abluţiunea ca şi cum ar urma să vă rugaţi, lungiţi-vă pe partea dreaptă şi spuneți: Allahumma aslamtu wayhi ilaik, wa fawwadtu amri ilaik, wa alya'tu Zahri ilaik, ragbatan wa rahbatan ilaik, la malya'a wala manya minka illa ilaik. Allahumma amantu bikitabikal-ladhi anzalta, wa binabiikal-ladhi arsalta (O, Allah! Mă încredinţez Ţie şi Ţie îţi supun toate chestiunile mele, depind de Tine pentru binecuvântări, atât cu teamă, cât şi cu speranţă în Tine. Nu există scăpare de Tine şi nu există loc de protecţie şi siguranţă dacă nu este cu Tine. O, Allah! Cred în Cartea Ta (Coranul), pe care ai revelat-o, şi în Profetul Tău (Mohammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), pe care Tu l-ai trimis.) Dacă muriţi în acea noapte, veţi muri în religia adevăratei naturi (Islamul). Acestea să fie ultimele cuvinte menţionate (înainte să dormiţi).” (Bukhari)            ● În cazul în care cineva se află în stare de impuritate rituală majoră (junub), dacă cineva doreşte să mănânce, să bea, să doarmă sau să întreţină relații (cu soţia) din nou. Ammar ibn Iasser a spus:            „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a recomandat persoanei aflate în stare de impuritate rituală majoră (junub) să realizeze wudhu ca şi cum ar urma să se roage, dacă va mânca, bea sau dormi.” (Ahmad şi Tirmidhi)            Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a mai spus, de asemenea:            „Dacă un musulman a întreţinut relaţii cu soţia lui şi are intenţia să o facă din nou, să facă abluţiunea.” (relatat de majoritatea relatatorilor, cu excepţia lui Bukhari)            ● Chiar înainte de baia rituală majoră (pentru starea de junub) şi după perioada de menstruaţie, ca şi de după naştere. Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a povestit că:            „Înainte de baia pentru impuritatea majoră, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să se spele pe mâini, folosind mâna dreaptă pentru umezirea mâinii stângi şi aceasta ultima pentru curăţarea părţilor intime, apoi realiza abluţiunea ca şi cum ar fi urmat să realizeze Rugăciunea.” (Convenit)            ● Pentru fiecare Rugăciune. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Dacă nu aş fi crezut că este prea greu pentru Ummah mea, le-aş fi cerut să folosească miswak înainte de orice Rugăciune şi să îşi amâne Rugăciunea de Isha până când o treime din noapte a trecut.” (Tirmidhi)            A mai spus, de asemenea:            „Dacă o persoană realizează wudhu fiind încă (din punct de vedere ritual) pur, recompensa pentru acea abluţiune va fi înmulţită cu zece (adică îi vor fi înregistrate zece  hasanat[13]).” (Abu Dawud, Tirmidhi şi Ibn Majah)           Câteva acte de încălcare a elementelor estenţiale din timpul abluţiunii (wudhu)            ● Exprimarea prin cuvinte a intenţiei (niyah) de a realiza wudhu; conform spuselor lui Ibn Al-Qaiyym (Allah să fie mulţumit de el!), Profetul(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu obişnuia să spună (cu voce tare) „Am de gând să îndepărtez impuritatea minoră sau să fac permisibilă Rugăciunea.”, la începutul abluţiunii. Nici el (Profetul, pacea și binecuvântarea lui Alah fie asupra lui), nici companionii lui (Allah să fie mulţumit de ei!) nu spuneau acest lucru şi nici nu le-a fost atribuit ceva în acest sens.            Imamul Ibn Taiyymiah a spus:             „Intenția de a se purifica (realizând wudhu), de a realiza baia rituală majoră (ghusl), de a efectua Tayamum, de a realiza Rugăciunea (As-Salat), de a oferi Dania (Az-Zakat), de a realiza ispăşiri şi de alte acte de adorare nu este necesar să fie exprimată, după cum au fost de acord imamii Islamului. Intenţia se află în inimă. Dacă cineva o pronunţă fără intenţie, contrar a ceea ce simte în inimă, intennţa lui, şi nu ceea ce a spus, va fi valabilă.” (Fatawa Kubra P.213. „Cartea Purificării” / „Fatawa Kubra P.213 The Book of Purification”)            ● Ruga în momentul realizării abluţiunii, spre exemplu: „O, Allah! Pune registrul faptelor mele în mâna mea dreaptă în Ziua Judecății!”, sau când se spală chipul: „O, Allah! Fă ca chipul meu să strălucească în Ziua în care unele chipuri vor străluci şi altele se vor întuneca!”. Conform lui Ibn Qaiyym, nu există dovezi că Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi spus ceva în timp ce realiza wudhu în afară de „Bismillah” la început şi mărturisirea de credinţă la sfârșit: „Nu există altă divinitate în afară de Allah şi Mohammed este Trimisul Lui. O, Allah! Pune-mă între aceia care se întorc la Tine cu căinţă şi între aceia care se purifică!”            Într-un hadith relatat de Nasa'i, se menţionează următoarea rugă:            „O, Allah! Lauda şi Gloria sunt pentru Tine. Mărturisesc că nu există altă divinitate în afară de Tine. Caut iertarea Ta şi mă întorc la Tine cu căinţă!”            ● Spălarea gâtului după ce a fost spălată faţa. Imamul Ibn Taiyymiah (Mila lui Allah fie asupra lui!) a spus:             „Nu există dovezi că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-ar fi spălat gâtul când realiza wudhu; şi nici nu a fost înregistrat vreun hadith autentic în acest sens. Hadith-urile confirmate care au descris abluţiunea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) niciodată nu au indicat ceva asemănător. Prin urmare, majoritatea înţelepților Islamului nu au recomandat o asemenea acţiune; aceia care au făcut acest lucru s-au bazat pe un hadith (de origine dubioasă şi prost transmis) narat de Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) care semnala că, într-o ocazie, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi-a umezit capul pănă la ceafă, ceea ce nu este o dovadă suficientă în acest caz, în ciuda faptului că nu contrazice alte relatări. Dacă o persoană nu  îşi umezeşte ceafa, abluţiunea acesteia este perfect valabilă.” (Fatawa Kubra P.280. „Cartea Purificării”/ Fatawa Kubra P.280 The Book of Purification)            ● Spălarea parţială a părţilor recomandate pentru wudhu:            „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a văzut pe un om rugându-se, dar o parte a piciorului lui de mărimea unei monede nu fusese atinsă de apă. Atunci i-a poruncit să repete wudhu şi Rugăciunea lui.” (Ahmad, Abu Dawud şi Hakim)            ● Repetarea abluţiunii (wudhu) fără să fi fost realizată o Rugăciune între cele două abluţiuni. Imamul Ibn Taiyymiah a spus:             „Înţelepţii au discutat doar cazul aceluia care realizează Rugăciunea după primul wudhu: dacă este sau nu recomandabil să renoveze abluţiunea. Dar în cazul în care nu a realizat Rugăciunea, nu este sfătuit să o facă; această renovare a abluţiunii ar fi considerată un act eretic care merge împotriva Sunnah (Tradiţia Profetului – Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi practica musulmanilor din timpul lui până în prezent.”            ● Spălarea părţilor indicate pentru abluţiune de mai mult de trei ori. Aceasta ar intra în conflict cu instrucţiunile Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:            „Orice inovare care nu aparţine religiei va fi respinsă.” (Convenit)            ● Unele persoane, atunci când au o murdărie pe hainele sau corpurile lor, nu numai că îndepărtează murdăria (spălând zona), dar ei cred că trebuie refăcută, de asemenea, şi abluţiunea. Răspunsul lui Sheikh Saleh Al-Fuzan despre acest subiect este următorul:             „Dacă o murdărie cade pe hainele sau corpul unei persoane (după ce aceasta a realizat wudhu), abluţiunea acesteia nu este afectată, pentru că nu a făcut nimic care să o invalideze. Singurul lucru pe care trebuie să îl facă este să îndepărteze murdăria de pe corpul sau îmbrăcămintea sa şi să se roage, pentru că nu este nimic rău în aceasta.” (Fatawa Nurun ala-Darb, P.107)            ● Când se spală chipul, nu trebuie acoperit tot cu apă, în special în apropierea urechilor. Ceea ce trebuie să se umezească este zona dintre barbă şi urechi.            ● Unele femei, după ce realizează wudhu, curăţă părţile intime ale sugarilor lor cu mâinile şi apoi se roagă, în ciuda faptului că abluţiunea lor a fost invalidată după ce au atins părţile intime ale copiilor lor.            ● Unele femei își lasă oja pe unghii, dar trebuie precizat faptul că aceasta împiedică apa să ajungă la unghii, de aceea wudhu este incomplet, şi, ca urmare, nu este valabil. Aceste femei trebuie să realizeze Rugăciunea lor din nou, după ce au repetat abluţiunea în mod corect. Acelaşi concept se aplică şi în cazul în care se află orice substanţă sau vopsea pe oricare dintre părţile care trebuie spălate la abluţiune, cu excepţia cazului în care există o scuză legală.            ● Unele persoane cred că este necesar să fie spălate părţile intime la fiecare wudhu, ceea ce nu este adevărat. Aceast lucru este obligatoriu numai când îşi face necesităţile. În cazul somnului profund sau expulzării de gaze, nu trebuie spălate aceste părţi ale corpului, ci poate fi făcută abluţiunea direct.            ● Unele persoane cred că atingerea sexului unui animal invalidează wudhu. Conform imamului Ibn Taiyymiah, atingerea sexului unui animal, viu sau mort, nu anulează abluţiunea. Toţi învăţaţii Islamului sunt de acord cu aceasta. (Fatawa Kubra P.280. „Cartea Purificării”/ Fatawa Kubra P.280 The Book of Purification) Câteva verdicte despre wudhu            Întrebare:            Dacă o persoană realizează abluţiunea şi se îndreaptă spre locul Rugăciunii, este valabilă Rugăciunea dacă simte că ceva (de exemplu, urină) este posibil să fi eliminat?            Răspuns:                     Simplul fapt de a simţi ceva bazat pe o îndoială nu invalidează Rugăciunea, fapt pentru care nu trebuie întreruptă aceasta:            „Oamenii l-au întrebat pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) despre acela care simte ceva în timpul Rugăciunii şi el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a răspuns: «Nu trebuie să fie întreruptă Rugăciunea dacă nu este auzit un zgomot sau simţit un miros.»” (Bukhari, Muslim, Tirmidhi, Ibn Majah şi Ahmad)            Pe de altă parte, dacă cineva este sigur că a ieşit urină din membrul lui, wudhu va fi invalidat şi trebuie curăţată murdăria, cu excepţia cazului în care cineva suferă de incontinenţă urinară (atunci Rugăciunea va fi valabilă dacă este făcut tot posibilul pentru a evita ieşirea urinei). (Fatawa Kubra P.281. „Cartea Purificării”/ Fatawa Kubra P.281 The Book of Purification)            Întrebare:                    Dacă un bărbat o sărută sau o îmbrăţişează pe soţia lui şi emite, ca urmare a acestui fapt, lichid seminal, trebuie să repete abluţiunea?            Răspuns:                     În acest caz, wudhu este anulat. Trebuie să fie spălat organul sexual şi realizată abluţiunea. (Fatawa Kubra P.294. „Cartea Purificării”/ Fatawa Kubra P.294 The Book of Purification)            Întrebare:                    Dacă iese puroi în mod constant din organul sexual al unui bărbat, va fi valabilă Rugăciunea lui?            Răspuns:                     Nu trebuie abandonată Rugăciunea, ci trebuie realizată cât mai corect posibil. Dacă ieşirea puroiului nu se opreşte nici în timpul necesar pentru realizarea abluţiunii şi a Rugăciunii, trebuie făcută Rugăciunea chiar şi aşa. Este obligatorie, totuşi, folosirea unei metode de protecţie pentru a evita ca puroiul să se împrăştie. (Fatawa Kubra P.310. „Cartea Purificării”/ Fatawa Kubra P.310 The Book of Purification)            Întrebare:            Este baia rituală majoră (ghusl) suficientă cât să nu mai fie necesară realizarea abluţiunii?            Răspuns:                     Dacă este necesară baia rituală (ghusl), este recomandată realizarea wudhu înaintea acesteia. Astfel, este completată abluţiunea şi apoi baia; dar trebuie să se evite atingerea părţilor intime pentru a nu anula wudhu. O dată finalizată baia, nu trebuie repetată purificarea minoră. Dar dacă este realizată doar baia rituală (ghusl), fără să fie realizat wudhu, respectând secvenţă de părţi care trebuie spălate, aceasta va fi suficientă şi nu va mai fi necesară realizarea abluţiunii minore. (Verdictul Islamic al unui grup de înțelepți P.1/191)           Folosirea şosetelor şi a lucrurilor similare            Permisiunea şi valabilitatea acestui lucru se bazează pe relatarea lui Jarir ibn Abdullah (Allah să fie mulţumit de el!), care a spus:            „L-am văzut pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) realizând wudhu şi curăţându-şi şosetele  după ce urinase.” (Convenit)            Curăţarea şosetelor după abluţiune şi frecarea lor cu apă pentru următoarele purificări este mai bună decât curăţarea acestora fără abluţiune şi scoaterea lor pentru a putea realiza aceasta. Al-Muguirah ibn Shu'bah (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:             „Eram cu Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) într-o călătorie. Aveam intenţia de a-i scoate şosetele, dar mi-a spus: «Lasă-le, pentru că mi le-am pus după ce am realizat wudhu.», şi apoi le-a frecat cu apă pe deasupra.” (Convenit)           Zonele ce trebuie curăţate             Trebuie umezită doar partea superioară a şosetelor, aşa cum a făcut Profetul (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ali (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:            „Dacă religia ar fi fost bazată pe păreri personale, curăţarea părţii inferioare a şosetelor ar fi fost mai potrivită. Dar l-am văzut pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) curăţând doar partea lor superioară.” (Abu Dawud şi Tabrani)           Condiţiile prealabile pentru curăţarea şosetelor             1. Şosetele sau lucrurile similare lor trebuie să fie încălţate după realizarea wudhu. Acest lucru este bazat pe hadith-ul lui Al-Muguirah menţionat mai sus.            2. Şosetele sau ciorapii trebuie să fie curăţaţi de orice murdărie. În caz contrar, nu trebuie folosiţi (pentru abluţiune sau pentru Rugăciune):            „Într-o zi, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a condus pe companionii lui în Rugăciune folosind şosete. Când deja începuseră Rugăciunea, şi le-a scos pentru că Jibril (Îngerul Gabriel) i-a spus că erau murdare.” (Bukhari)            3. Frecarea şosetelor sau a lucrurlor similare lor se aplică doar în cazul wudhu şi nu pentru baia rituală majoră (ghusl). Safwan ibn Assal a spus:             „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus să continuăm Rugăciunea cu şosetele noastre de piele puse timp de trei zile pe timpul călătoriei, cu excepţia cazului de impuritate rituală majoră (junub). Putem (trece apă peste ele) doar în cazul în care urinăm, defecăm sau în cazul somnului profund.” (Ahmad, Tirmidhi şi An-Nasa'i)            4. Acestea trebuie realizate în limita de timp stabilită, care este o zi şi o noapte pentru cei care se află în casa lor şi trei zile şi trei nopţi pentru cei care se află în călătorie. Ali ibn Abu Talib (Allah să fie mulţumit de el!) a întrebat despre limita de timp pentru curăţarea şosetelor cu apă şi răspunsul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost:            „Pentru o persoană care se află în călătorie: trei zile şi trei nopţi; pentru rezident, o zi şi o noapte.”  (Muslim)             5. Şosetele trebuie să acopere toată zona piciorului care trebuie spălată, atunci când ne aflăm în Rugăciune.           Descrierea curăţării şosetelor             După ce arată şosetele sau ciorapii după abluţiune, musulmanul le poate freca cu apă în loc să le scoată pentru a-şi spăla picioarele. Trebuie să  îşi treacă mâna dreaptă umedă peste partea superioară a piciorului drept, de la degete până unde începe piciorul, și, la fel, cu mâna stângă peste piciorul stâng. Al-Muguirah ibn Shu'bah (Allah să fie mulţumit de el!) a descris wudhu-ul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând:            „Şi atunci a realizat wudhu trecând mâna lui dreaptă peste şoseată dreaptă, şi mâna lui stângă peste cea stângă. Îmi amintesc acestea ca şi cum aş putea vedea în acest moment urma de apă pe care o lăsau degetele lui curăţând partea superioară a lor.” (Muslim)           Limita de timp            ● Trei zile şi trei nopţi pentru călător şi o zi şi o noapte pentru rezident, bazându-ne pe hadith-ul lui Ali menţionat mai înainte.            ● Perioada începe de la prima frecare după o impuritate minoră (hadath) (bazat pe verdictul cel mai respectat de înţelepţi) şi se termină după douăzeci şi patru de ore pentru rezident şi şaptezeci şi două de ore pentru călător.           Factorii care invalidează curăţarea şosetei             ● Impuritatea rituală majoră (junub), bazat pe hadith-ul deja menţionat anterior, relatat de Safwan (Allah să fie mulţumit de el!).            ● Prescripţia limitei de timp (o zi şi o noapte pentru rezident şi trei zile şi trei nopţi pentru călător), precum indică hadith-ul relatat de Ali ibn AbuTalib, Allah să fie mulţumit de el!).            ● Scoaterea uneia sau a ambelor şosete. Purificarea rituală majoră (ghusl)            Aceasta implică spălarea întregului corp cu apă. Este necesară în următoarele cazuri:            ● Ejacularea (de spermă) cauzată de relaţiile sexuale, masturbare, vis umed sau alte motive. Aceasta se bazează pe învățătura coranică următoare:            „... Dacă sunteţi spurcaţi (junub), atunci curăţaţi-vă (printr-o îmbăiere)...” [Coran, 5:6]            Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Ghusl (baia rituală majoră) este obligatorie după ejacularea de spermă.” (Tirmidhi, Ibn Majah şi Ahmad)            ● Relaaţile conjugale în care are loc penetrarea organelor sexuale, chiar dacă nu se ajunge la ejaculare, caz în care ambele persoane trebuie să facă baie totală (ghusl). Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus despre aceasta:            „După întreţinerea de relaţii intime, chiar dacă nu se produce penetrarea, ghusl este obligatoriu, fie că ejaculează, fie că nu.”  (Muslim)            ● Finalizarea pierderii de sânge cauzată de perioada de menstruaţie sau cea de după naştere. În Coranul cel Sfânt ni se spune:            „Te întreabă despre [împreunarea] cu femeile în timpul menstruaţiei. Spune: «Acesta este un rău. Aşadar, staţi departe de femei în timpul menstruaţiei şi nu vă apropiaţi de ele până nu se vor curăţi! Iar dacă sunt curate, puteţi veni la ele, aşa cum v-a poruncit Allah, căci Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc şi îi iubeşte pe cei care se curăţesc.»” [Coran, 2:222]            Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Alah fie asupra lui!) i-a spus Fatimei bint Abu Hubaish:            „Lasă Rugăciunile în timpul zilelor de menstruaţie, apoi realizează ghusl şi roagă-te.” (Convenit)            ● La moarte, fapt pentru care, dacă un musulman încetează din viaţă, trebuie să fie spălat. Umm Atiiah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:            „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a venit la noi când fiica lui a decedat şi a spus: «Spălaţi-o de trei ori, de cinci ori sau mai mult cu apă şi frunze de lotus dacă aşa credeţi necesar şi stropiţi-o cu camfor sau ceva similar la sfârşit.» Când am terminat, l-am informat şi ne-a dat tunica pe care o avea şi a solicitat să o acoperim cu ea.” (Convenit)            ● Dacă un necredincios îmbrăţişează Islamul trebuie să facă o baie rituală majoră. Aceasta se bazează pe relatarea narată de Qais ibn Assem:            „Am fost la Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) pentru a îmbrăţişa Islamul şi atunci mi-a poruncit să fac o baie cu apă şi frunze de lotus.” (Abu Dawud şi Nasa'i)            Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat:            „Când Thumamah Al-Hanafi a îmbrăţişat Islamul, Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) l-a trimis la ferma lui Abu Talha pentru a se îmbăia acolo. A făcut baie şi a realizat două rakaat de Rugăciune, fapt pentru care Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Credinţa fratelui tău s-a îmbunătăţit.»” (Ahmad)           Descrierea completă a băii rituale totale (ghusl)            ● Este necesară intenţia (în inimă) de a realiza ghusl pentru a elimina impuritatea rituală majoră (junub, menstruaţie sau perioada de după naştere) fără a o exprima cu voce tare, pentru că nu există dovezi care să arate că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ar fi verbalizat intenţia pentru ghusl, wudhu, Rugăciuni sau orice alt act de adorare. În plus, Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) ştie bine ce se află în sufletele oamenilor. Aceasta se bazează pe hadith-ul Profetului Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) relatat de Omar (Allah să fie mulţumit de el!):            „Toate faptele stau în intenţie şi fiecare persoană va primi după ceea ce a intenţionat.” (relatat de majoritatea relatatorilor)            ● Se spune „Bismillah” (În numele lui Allah). Apoi, se spală mâinile, părţile intime şi se îndepărtează orice murdărie. Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:            „Atunci când Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se îmbăia după ce avea relaţii conjugale, îşi spăla întâi mâinile, apoi trecea apă cu mâna lui dreaptă peste mâna lui stângă şi  îşi spăla părţile intime. Apoi realiza abluţiunea ca şi cum ar fi urmat să se roage. După aceea, lua un pumn de apă şi îl trecea peste păr, umezind rădăcinile părului cu degetele şi după ce clătea bine părul, mai vărsa trei pumni de apă în capul lui şi restul corpului, pentru a termina cu picioarele lui.” (Muslim)            ● Apoi se efectuează wudhu complet (ca acela pentru Rugăciune), cu excepţia picioarelor, care pot fi lăsate pentru sfârşitul băii. Aceasta se bazează pe relatarea menţionată mai sus, în care spune:            „... Apoi realiza abluțiunea ca și cum ar fi urmat să se roage...”            ● Se umezeşte capul cu trei pumni de apă şi se trec degetele prin păr şi barbă pentru ca lichidul să ajungă la rădăcini. Maimunah (Allah să fie mulţumit de ea!) a relatat:            „Am dus apă pentru ca Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să facă baie. A luat apă în mâinile lui şi le-a spălat o dată sau de două ori. Apoi a umezit mâna lui stângă cu cea dreaptă şi cu ea şi-a spălat părţile intime. Apoi a trecut mâna lui peste pământ pentru a o spăla. Şi-a clătit gura şi a aspirat apă pe nas; şi-a spălat chipul şi antebraţele, şi capul de trei ori. A vărsat apă pe corpul lui şi s-a mutat din acel loc pentru a-şi spăla picioarele. I-am dus o bucată de material (prosop), dar mi-a dat-o înapoi: şi-a scuturat doar apa de pe mâini.” (Convenit)            ● Trebuie să fie umezit tot corpul, trecând mâinile prin toate părţile posibile, începând cu partea dreaptă, şi apoi partea stângă. Apa trebuie să ajungă la subsuori, urechi, buric şi orice porţiune de piele la care, în mod normal, apa nu ajunge. Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:            „Când Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) se îmbăia după relaţiile conjugale, cerea un recipient cu apă şi îşi umezea partea dreaptă a capului lui cu un pumn, apoi partea stângă, şi apoi cu un pumn de apă se clătea tot.” (Convenit)            Un ghusl bine făcut             ● Trebuie să fie curăţate impurităţile cu apă.            ● Trebuie să avem intenţia (în inimă, nu verbală) de a îndepărta impurităţile majore (hadath).            ● Trebuie să fie vărsată apă peste tot corpul sau să se scufunde în apă persoana pentru ca aceasta să ajungă la subsuori, urechi, buric şi la toată pielea în general. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus lui Umm Salamah (Allah să fie mulţumit de ea!) despre ghusl:            „Este suficient să verşi trei pumni de apă peste capul tău şi apoi să te umezeşti cu apă pentru a fi purificată.”  (Muslim)           Cazurile în care este recomandat ghusl            ● Rugăciunea de vineri (Jummu'ah). Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el! a relatat:            „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Acela care se îmbăiază şi apoi merge la Rugăciunea de Jummu'ah, se roagă şi rămâne tăcut până când imamul îşi finalizează predica şi apoi se roagă împreună cu el, păcatele lui (comise) între acel timp şi următoarea zi de vineri, şi încă trei zile, vor fi iertate.»” (Muslim)            ● Rugăciunea celor două sărbători (Aid) şi aceasta se bazează pe hadith-ul narat de Al-Fakeh ibn Saad:            „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) obişnuia să realizeze ghusl în zilele de vineri şi pentru festivităţile Fitr şi Adha.” (Ahmad, Ibn Majah și Bazzar)            ● Intrarea în starea de Ihram[14] pentru Hajj (Pelerinajul Mare) sau Umrah  (Pelerinajul Minor):            „Zaid ibn Thabit l-a văzut pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) dezbrăcându-se şi îmbăindu-se pentru a intra în starea de Ihram.” (Tirmidhi, Ad-Daraqutni, Baihaqi şi Tabrani)            ● Pentru a intra în oraşul Mecca:            „De fiecare dată când Omar dorea să intre în Mecca dormea în Dhu Tuwa[15] până dimineaţa, se îmbăia şi apoi se îndrepta către Mecca pe timpul zilei. A menţionat că Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) aşa proceda.” (Muslim)           Acţiuni interzise în cazul în care ne aflăm în starea de junub (impuritate majoră)            ● Rugăciunea (As-Salat): În Coranul cel Nobil găsim:            „O, voi cei care credeţi! Nu vă apropiaţi de Rugăciune [As-Salat] atunci când sunteţi beţi, ca să ştiţi ce spuneţi [lui Allah], nici atunci când sunteţi necurăţaţi – doar dacă sunteţi călători pe drum – până ce nu vă veţi curăţa[16]...” [Coran, 4:43]            ● Încercuirea Casei Sfinte (Kaba'ah). Aishah (Allah să fie mulţumit de ea!) a spus:            „Am ajuns la Mecca în timpul menstruaţiei mele, fapt pentru care nu am putut încercui Casa Sfântă şi nu am putut merge între Safa şi Marwa[17]. Am protestat în faţa Trimisului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi el mi-a spus: «Fă ceea ce face un pelerin în afară de încercuirea Casei Sfinte până ţi se termină menstruaţia.»” (Bukhari şi Muslim)            ● Atingerea sau luarea Cărţii Sfinte (Coranul), aşa cum este relatat în hadith-ul lui Abu Baku ibn Mohammed ibn Amr (Allah să fie mulţumit de el!):            „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) le-a scris o scrisoare Yemeniţilor care includea această regulă: «Nimeni nu trebuie să atingă Coranul dacă nu este pur.»” (Nasa'i, Ad-Daraqutni şi Baihaqi)            ● Recitarea Coranului cel Sfânt. Ali (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:            „L-m văzut pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) realizând abluţiunea, apoi a citit câteva pasaje din Coran şi a spus: «Aceia care sunt în stare de junub (impuritate rituală majoră) nu le este permis să citească niciun verset.»” (Ahmad şi Abu Ya'la)            ● Şederea în moschee. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Moscheea îi este interzisă femeii pe timpul menstruaţiei şi ambilor (femeie şi bărbat) în stare de junub.” (Ibn Majah şi Tabrani)           Câteva acţiuni care invalidează ghusl şi greşeli existente  la realizarea ghusl-ului            ● Un bărbat poate uita să se îmbăieze după ce a întreţinut relaţii conjugale şi poate uita, de asemenea, să îi aducă aminte şi soţiei lui, dacă nu a ejaculat (caz în care este mai bine să îşi amintească). De fapt, în ambele cazuri trebuie să se efectueze baia rituală majoră (ghusl). Acest lucru este clarificat în următorul hadith:            „După întreţinerea de relaţii intime, chiar dacă nu se produce penetrarea, ghusl este obligatoriu, fie că ejaculează, fie că nu.”  (Muslim)            ● Un bărbat poate avea relaţii cu soţia lui şi să întârzie ghusl până la răsărit, fapt pentru care a dormit fără wudhu. Acest fapt contrazice Sunnah Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ammar ibn Iasser (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:            „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a recomandat persoanei aflate în stare de impuritate rituală majoră (junub) să realizeze wudhu ca şi cum ar urma să se roage atunci când vrea să mănânce, să bea sau să doarmă.” (Ahmad şi Tirmidhi)            ● Unii oameni merg să doarmă în stare de impuritate rituală majoră (junub), apoi se trezesc puţin înainte de răsărit şi realizează Tayamum  (abluţiunea uscată) în loc de ghusl, ceea ce nu este permis. Sheikh Abdul Aziz ibn Baz (Mila lui Allah să fie cu el!) a subliniat practica corectă în acest caz atunci când a fost întrebat despre această chestiune:             „Trebuie să realizezi ghusl şi să îţi completezi purificarea, apoi să te rogi; Tayamum nu este permis în cazul tău. Aceasta se datorează faptului că persoana care doarme sau uită o Rugăciune are obligaţia de a se grăbi să o realizeze cu toate cerinţele ei în momentul în care se trezeşte sau îşi aminteşte de ea. Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Dacă cineva adoarme (fără să realizeze Rugăciunea) sau uită să o realizeze, trebuie să se roage imediat ce îşi dă seama. Aceasta este singura ispăşire pentru acest caz.” (Bukhari)            Este bine ştiut faptul că Rugăciunile nu sunt acceptate fără purificare şi aceasta se bazează pe hadith-ul Profetului(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), care a spus:„Nicio Rugăciune nu este acceptată fără abluţiune şi nicio caritate oferită din câştiguri nepermise nu este acceptată.” (Muslim)            Dacă cineva găseşte apă, trebuie să o folosească pentru a se purifica; dacă nu este aşa, se poate face Tayamum pentru a se ruga. Allah Al-'Alaa (Preaînaltul) spune:            „... Iar dacă sunteţi bolnavi sau în călătorie, ori dacă unul dintre voi se întoarce din locul unde şi-a făcut nevoile, sau aţi atins femeile şi nu găsiţi apă, atunci căutaţi ţărână măruntă curată şi treceţi-vă palmele peste faţă şi peste mâini, căci Allah este Al-'Afuww, Al-Ghafur [Îngăduitor şi Iertător].” [Coran, 4:43]             ● Unele femei care ies din starea de impuritate datorată perioadei de după naştere, înainte de cele patruzeci de zile, nu se îmbăiază (ghusl), nu se roagă şi nu postesc (în luna Ramadan). Despre acest subiect, Sheikh Abdul Aziz ibn Baz (Mila lui Allah fie asupra sa!) a spus:             „Dacă o femeie care tocmai a născut iese din starea de impuritate înainte de primele patruzeci de zile, trebuie să se îmbăieze (ghusl) pentru a se ruga şi a posti în luna Ramadan. De asemenea, soţul ei are permisiunea de a avea relaţii cu ea, înţelepţii Islamului fiind în unanimitate de acord cu aceasta. Nu există limită pentru perioada de după naştere.”             ● Unii bărbaţi au relaţii cu soţiile lor înainte să se termine perioada de după naştere, dar chiar  şi înainte de a realiza ghusl. Sheikh Abdul Aziz ibn Baz (Mila lui Allah fie asupra sa!) a spus despre aceasta:             „A avea relaţii cu soţia în timpul menstruaţiei este interzis. Allah, Gloria fie asupra Sa, spune în Coranul cel Glorios:            «Te întreabă despre [împreunarea] cu femeile în timpul menstruaţiei. Spune: „Acesta este un rău. Aşadar, staţi departe de femei în timpul menstruaţiei şi nu vă apropiaţi de ele până nu se vor curăţi[18]. Iar dacă sunt curate, puteţi veni la ele, aşa cum v-a poruncit Allah, căci Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc şi îi iubeşte pe cei care se curăţesc.”» [Coran, 2:222]”            Dacă cineva comite o astfel de acţiune, va trebui să ceară iertare la Allah Al-'Aziz (Cel Atotputernic) şi să ofere milostenie pentru a ispăşi această greşeală. Ahmad şi alți colectori de ahadith au relatat că Profetul(Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus (despre persoana care întreţine relaaţii cu soţia lui în perioada menstruaţiei):            „Să doneze unul sau jumătate de dinar. Poate fi oricare dintre aceste măsuri.”            În orice caz, nu trebuie să se menţină relaţii cu soţia până când aceasta nu încetează să sângereze şi nu se îmbăiază. Aceasta se bazează pe versetul coranic care spune:            „... şi nu vă apropiaţi de ele până nu se vor curăţi. Iar dacă sunt curate, puteţi veni la ele, aşa cum v-a poruncit Allah, căci Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc şi îi iubeşte pe cei care se curăţesc.»” [Coran, 2:222]            În acest fel, Allah Al-Muta'ali (Preaînaltul) a interzis relațiile sexuale cu soţia până când sângele încetează să curgă şi ea se îmbăiază. Dacă au relaţii înainte de acest moment, soţul ar comite un păcat şi, ca urmare, el are obligaţia de a oferi bani drept sadaqa (milostenie) pentru ispăşirea greşelii. Dacă au conceput un fiu în timpul menstruaţiei, nu se poate spune că acesta este impur sau ilegal: este un fiu legitim.             ● Unele persoane cred că o femeie nu poate ieşi din casa ei până nu se sfârşeşte perioada acesteia de după naştere. Realitatea este că ea este ca orice altă femeie şi poate ieşi dacă are nevoie să o facă.             ● Unele femei cred că este un păcat să citească din cărţi de ahadith şi comentarii despre Coran în această perioadă (menstruaţie sau de după naştere). Sheikh Ibn Baz a spus, răspunzând la aceasta:             „Nu este un păcat pentru femeie în perioada menstruaţiei sau în cea de după naştere să citească exegeză sau chiar şi Coranul dacă nu îl atinge.”             Învăţaţii Islamului sunt de acord cu acest verdict. În ceea ce o priveşte pe persoana în stare de junub, aceasta nu trebuie să recite Coranul până nu se îmbăiază. Poate să citească din cărţi de ahadith sau comentarii despre Cartea Sfântă, dar trebuie să evite să citească versete din el dacă acestea sunt incluse. A fost relatat că nimic nu îl împiedica pe Profet (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) să recite Coranul, în afară de starea de junub. În alt hadith, narat de imam Ahmad (cu un lanţ bun de narattaori), Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah, fie asupra sa!) a spus:            „Acelora care sunt în stare de junub (impuritate rituală majoră) nu le este permis să citească niciun verset.”             ● Unele femei a căror perioadă menstruală s-a terminat amână baia rituală până la sfârşitul timpului permis pentru Rugăciune. Sheikh Mohammed ibn Uthaimin a spus:             „Multe femei se pot purifica de perioada lor menstruală în timpul oricăreia dintre cele cinci Rugăciuni zilnice, dar amână baia cu pretextul că nu vor fi pure restul timpului. Această scuză nu este acceptabilă, pentru că ele pot realiza minimul de purificare şi să se roage în mod adecvat. Apoi vor avea suficient timp să realizeze o purificare mai îndelungată şi completă.” („Sângele Natural al Femeilor”, P.41 / “The Natural Blood of Women”, p.41)            ● Unele femei nu realizează Rugăciunile pe care le-ar fi putut realiza imediat ce s-a terminat perioada lor menstruală. Sheikh Mohammed ibn Uthaimin a spus:             „Dacă perioada menstruaţiei începe după ce a intrat în vigoare timpul unei Rugăciuni (de exemplu, o jumătate de oră după începutul timpului Rugăciunii de Dhuhr), poate fi compensată această Rugăciune după terminarea menstruaţiei. Coranul spune:            «... Rugăciunea [As-Salat] este orânduită pentru dreptcredincioşi la timpuri hotărâte.»” [Coran, 4:103]” („Decretos sobre las Mujeres”, P.25 / „Fatawa about Women, P.25)            ● Sunt femei care ies din starea de impuritate a menstruaţiei şi, în loc să realizeze Rugăciunea timpului în care s-au purificat, o realizează pe următoarea. Sheikh Ibn Uthaimin spune:             „Dacă s-a purificat (de menstruaţie) şi încă mai este timp pentru a realiza o rakat înainte de sosirea următoarei Rugăciuni, trebuie să fie realizată Rugăciunea din timpul în care a fost realizată purificarea.”             Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:            „Acela care completează o rakat a Rugăciunii Al-Asr înainte să apună Soarele, a reuşit să o realizeze toată la timpul potrivit.” (Bukhari şi Muslim)            Drept urmare, dacă perioada menstruaţiei s-a terminat în timpul Rugăciunii de după-amiază sau înainte să apună Soarele şi încă mai este timp pentru realizarea unei rakat înainte de următoarea Rugăciune, trebuie să fie realizată înainte Rugăciunea Al-Asr şi apoi Rugăciunea Maghrib.  Tayamum (Abluţiunea uscată)            Tayamum este o parte a purificării care înlocuieşte wudhu şi ghusl în cazul în care cineva nu dispune de apă sau nu are acces la aceasta. Ne permite să facem toate acele acte de adorare pentru care realizăm wudhu sau ghusl, inclusiv Rugăciunile, atingerea Coranului cel Sfânt şi similare. Cartea Sfântă spune despre aceasta:            „... Iar dacă sunteţi bolnavi sau în călătorie ori dacă unul dintre voi se întoarce din locul unde şi-a făcut nevoile, sau aţi atins femeile şi nu găsiţi apă, atunci căutaţi ţărână măruntă curată şi treceţi-vă palmele peste faţă şi peste mâini, căci Allah este Al-'Afuww, Al-Ghafur [Îngăduitor  şi Iertător].” [Coran, 4:43]           Factori care fac permit Tayamum            ● Absenţa apei. Umrah ibn Al-Hussain a relatat că:            „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) văzând pe un om care stătea singur şi nu se ruga în comunitate, l-a întrebat ce îl împiedică să se alăture celorlalţi în Rugăciune. Omul i-a spus că se află în stare de impuritate rituală majoră (junub) şi că nu dispunea de apă. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus atunci: «Foloseşte pământ, va fi suficient pentru tine.»” (Convenit)            ● În cazul în care apa ar afecta trupul în vreun fel, fiind posibil să fie înrăutăţită sau întârziată vindecarea unei răni care este necesar să fie menţinută uscată. Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:            „Am mers într-o călătorie şi unul dintre bărbaţii care era cu noi a fost lovit la cap cu o piatră şi a început să sângereze. Apoi, el a adormit şi, când s-a trezit, a avut nevoie de ghusl (era în stare de janaba). I-a întrebat pe cei care erau cu el: «Credeţi că mă pot purifica prin Tayamum?» Ei au răspuns: «Nu credem că ai o scuză, atâta timp cât ai apă suficientă.» Astfel, a făcut ghusl şi a murit. Atunci când am ajuns la Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a auzit cele petrecute, a spus: «L-au omorât, fie ca Allah să îi omoare! De ce nu au întrebat, dacă nu ştiau? Datoria celui care nu cunoaşte este să întrebe...»” (Abu Dawud, Ibn Majah şi Ad-Daraqutni)            ● Dacă o persoană dispune de apă, dar are nevoie de ea pentru a găti sau pentru a bea, poate realiza Tayamum şi să păstreze apa pentru cele enumerate mai sus. Abu Dhar (Allah să fie mulţumit de el!) l-a auzit spunând pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!):            „Pământul curat este un mediu de purificare pentru musulmani, chiar dacă ar rămâne fără apă pentru zece ani. Când vor găsi apă, este mai bine pentru ei să o folosească.” (Tirmidhi, Nasa'i şi Abu Dawud)            Ali ibn Abu Talib (Allah să fie mulţumit de el!) a spus ca răspuns la o întrebare despre un călător în stare de junub (impuritate rituală majoră), dar care dispune de puţină apă şi se teme că va suferi de sete:            „Trebuie să recurgă la Tayamum şi nu trebuie să se umezească cu apă.” (Ad-Daraqutni)            ● În cazul în care sunt puse în pericol viaţa, onoarea sau bogăţia în căutarea de apă; spre exemplu, dacă în drum se află un inamic sau este de parcurs o mare distanţă pentru a avea acces la apă, fapt care îl expune la pericolul animalelor sălbatice.            ● În cazul în care este foarte frig şi nu poate fi încălzită apa, având siguranţa că folosirea apei la acea temperatură poate face rău. Amr ibn Al-'As (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:            „Într-o noapte foarte rece din timpul expediţiei de la Dhat Al-Salasel am avut un vis umed. Îmi era teamă că îmi voi pune viaţa în pericol dacă mă voi îmbăia cu apă congelată, fapt pentru care am realizat Tayamum şi i-am condus pe tovaraşii mei în Rugăciune. I-au povestit Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) despre cele întâmplate şi se aceea el (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) m-a chemat şi m-a întrebat: «Amr, i-ai condus pe tovarăşii tăi în Rugăciune cât erai în stare de junub?» I-am spus atunci motivul care m-a împiedicat să mă îmbăiez şi i-am spus: «Am auzit că Allah, Glorifia fie asupra sa, a spus: „Nu vă provocaţi propria moarte. Cu adevărat, Allah este cel mai Milostiv.”» Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a râs şi nu a spus nimic: tăcerea Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este semn de aprobare, pentru că niciodată nu accepta şi nu tăcea în faţa unei acţiuni greşite.” (Abu Dawud)           Descrierea Tayamum-ului            Acela care doreşte să realizeze Tayamum trebuie să aibă intenţia de a se purifica sau de a înlătura impuritatea rituală. Apoi se spune „Bismillah” (În Numele lui Allah) şi se atinge sau loveşte uşor pământul o dată cu palmele mâinilor şi cu degetele separate. După aceea se trec degetele pe faţă şi se freacă mâinile cu palmele până la încheieturi. După cum spune hadith-ul lui Ammar (Allah să fie mulţumit de el!):             „Am avut o emisie seminală şi nu am găsit apă (pentru a mă îmbăia); am folosit pământ şi m-am rugat. Când i-am comentat aceasta Profetului lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) despre aceasta, a spus: «Ceea ce ai făcut a fost suficient.» Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a lovit uşor pământul cu palmele şi a suflat (praful), apoi şi le-a trecut peste chip şi mâini.” (Convenit)            În altă relatare a lui Ad-Daraqutni se spune:             „Era suficient să fi trecut palmele tale peste pământ, apoi să sufli praful și să le treci peste chipul și mâinile tale.”           Lucruri care invalidează Tayamum-ul            ● Tot ceea ce invalidează wudhu invalidează şi Tayamum.            ● Obţinerea de apă (pentru aceia care nu dispuneau de aceasta pentru a realiza wudhu.)            ● Când motivul pentru care nu putea fi folosită apa nu mai este valabil sau nu mai există.           Note            ● Dacă cineva realizează Tayamum şi se roagă după aceea, dar apoi găseşte apă sau impedimentele pentru a o obţine nu mai există, nu trebuie să fie repetată Rugăciunea, chiar dacă dispune de timp suficient. Abu Sa'id Al-Judri a spus:            „Doi oameni au plecat într-o călătorie. Când a sosit timpul pentru Rugăciune, nu aveau apă, fapt pentru care au realizat Tayamum şi s-au rugat. Când au găsit apă puţin mai târziu, unul dintre ei a făcut Rugăciunea din nou şi celălalt nu. Când s-au întâlnit cu Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi i-au povestit cele întâmplate, el i-a spus celui care nu s-a rugat: «Tu ai urmat Sunnah.» şi celui care a repetat Rugăciunea: «Tu vei avea răsplată dublă.»” (Abu Dawud şi Nasa'i)            ● Pe de altă parte, dacă se găseşte apă sau cele ce împiedicau găsirea acesteia a dispărut în timpul Rugăciunii, Rugăciunea nu mai este valabilă şi trebuie să fie realizat wudhu şi repetată Rugăciunea. Abu Dhar (Allah să fie mulţumit de el!) l-a auzit pe Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând:            „Pământul curat este un mediu de purificare pentru musulmani, chiar dacă ar rămâne fără apă pentru zece ani. Când vor găsi apă, este mai bine pentru ei să o folosească.” (Tirmidhi, Nasa'i şi Abu Dawud)            ● Acea persoană care se purifică de o impuritate rituală majoră (junub) prin Tayamum cu un motiv justificat nu are obligaţia de a repeta Rugăciunea. Când găseşte apă sau motivele pentru care a fost realizat Tayamum nu mai există, trebuie să se îmbăieze pentru a îndepărta impuritatea. Umrah ibn Al-Hussain a relatat că:            „Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) văzând pe un om care stătea singur şi nu se ruga în comunitate, l-a întrebat ce îl împiedică să se alăture celorlalţi în Rugăciune. Omul i-a spus că se află în stare de impuritate rituală majoră (junub) şi că nu dispunea de apă. Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a spus atunci: «Foloseşte pământ, va fi suficient pentru tine.»” (Convenit)            Umrah a adăugat că atunci când au găsit apă, Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) i-a dat un recipient plin omului şi i-a spus:             „Mergi şi umezește-te cu ea.” (Convenit)           Câteva verdicte despre Tayamum            Întrebare:            Dacă o persoană este în spital şi nu poate folosi apă pentru a realiza wudhu şi realizează Tayamum trecând palmele mâinilor peste covor, este Rugăciunea acesteia valabilă?            Răspuns:            O persoană are obligaţia de a realiza wudhu pentru Rugăciune dacă are posibilitatea pentru aceasta; în caz contrar, poate folosi pâmânt sau praf pentru Tayamum dacă dispune de acestea. Dacă nu este aşa, poate folosi patul, solul sau orice altceva care este acoperit de puţin praf. În Coranul cel Glorios ni se spune:            „Deci, fiţi cu frică de Allah atâta cât puteţi, ascultaţi, fiţi supuşi...” [Coran, 64:16]             De asemenea, mai găsim:            „Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putinţa lui...” [Coran, 2:286]             Întrebare:            O persoană are o rană la mână şi nu poate permite ca apa să ajungă la ea şi realizează mereu Tayamum pentru a se purifica înainte de Rugăciuni. Dacă în timpul unei anumite Rugăciuni îşi aminteşte că nu a realizat Tayamum şi îl realizează fără a-şi întrerupe Rugăciunea, este valabilă Rugăciunea în timpul căreia s-a purificat?            Răspuns:            Dacă una dintre părţile necesare a fi purificate prin wudhu este rănită şi aceasta nu poate fi spălată sau umezită (pentru că apa o va înrăutăţi), este necesar Tayamum. În cazul în care o persoană realizează wudhu fără să purifice rana sau fără să realizeze Tayamum în acea parte şi începe să se roage, apoi îşi aminteşte (în timpul Rugăciunii) că nu a realizat Tayamum, are obligaţia de a se purifica din nou (prin Tayamum) şi să repete Rugăciunea, pentru că nu este valabil ceea ce a apucat să se roage înainte de a se purifica. Purificarea este o condiție prealabilă a Rugăciunii şi omiterea părţilor corpului atunci când este realizat wudhu face ca tot actul să fie nul. Dovada acestui lucru o găsim în hadith-ul amintit mai sus în care Profetul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Alah fie asupra sa!) i-a poruncit unui om care nu a atins cu apă o parte a corpului lui de mărimea unei monezi să repete abluţiunea.            Fiind imposibil ca apa să atingă acea parte (a rănii), se recomandă realizarea purificării alternative: Tayamum. Coranul cel Nobilspune:            „... Iar dacă sunteţi bolnavi sau în călătorie ori dacă unul dintre voi se întoarce din locul unde şi-a făcut nevoile, sau aţi atins femeile şi nu găsiţi apă, atunci căutaţi ţărână măruntă curată şi treceţi-vă palmele peste faţă şi peste mâini, căci Allah este Al-'Afuww, Al-Ghafur [Îngăduitor  şi Iertător].” [Coran, 4:43]            Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că:            „Profetul (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus despre omul care avea o rană la cap: «Trebuia să-şi fi purificat tot corpul în afară de cap, care era rănit.»”             Într-o relatare a lui Abu Darda, transmisă de Jabir (Allah să fie mulţumit de ei!), Trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus:             „Era suficient pentru el să realizeze doar Tayamum. Acum trebuie să facă totul din nou.”   Curăţarea peste atele şi bandaje            Se umezesc cu apă bandajele, atelele şi obiectele similare. Jabir (Allah să fie mulţumit de el!) a spus:            „Am mers într-o călătorie şi unul dintre bărbaţii care era cu noi a fost lovit la cap cu o piatră şi a început să sângereze. Apoi, el a adormit şi, când s-a trezit, a avut nevoie de ghusl (era în stare de janaba). I-a întrebat pe cei care erau cu el: «Credeţi că mă pot purifica prin Tayamum?» Ei au răspuns: «Nu credem că ai o scuză, atâta timp cât ai apă suficientă.» Astfel, a făcut ghusl şi a murit. Atunci când am ajuns la Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) şi a auzit cele petrecute, a spus: «L-au omorât, fie ca Allah să îi omoare! De ce nu au întrebat, dacă nu ştiau? Datoria celui care nu cunoaşte este să întrebe...»” (Abu Dawud, Ibn Majah şi Ad-Daraqutni)            Pentru a evita umezirea zonei infectate sau rănite, este obligatoriu să fie trecută apă peste atele sau bandaje atunci când este realizat ghusl sau wudhu. Dacă o persoană suferă o fractură sau o lovitură şi doreşte să realizeze wudhu sau ghusl, trebuie să spele toate părţile respective; dar dacă simte că va înrăutăţi situţia, va deteriora starea bolii sau va suferi durere, trebuie să evite aceasta şi să treacă apă direct peste rana acoperită. Nu este necesar să fie realizat wudhu sau ghusl înainte de a aplica bandajul sau atelele şi trebuie să se protejeze la fel cât timp rana este acolo. Atunci când rana nu mai presupune o problemă, zona trebuie să fie umezită din nou cu apă.           Câteva verdicte despre curăţarea peste bandaje            Întrebare:                   Există o condiţie pentru a umezi bandajele, spre exemplu dacă acestea sunt mari şi acoperă o zonă considerabilă a corpului?            Răspuns:            Curăţarea bandajelor trebuie să fie în conformitate cu cerinţele şi drept urmare se măsoară normal: trebuie să ţinem cont că nu trebuie acoperită doar rana, ci şi alte părţi din jurul ei pentru a putea ataşa bandajele. De aceea, trebuie să calculăm posibilitatea de a trebui să umezim o zonă mai mare decât cea afectată. („Decrete despre curățarea peste o zonă acoperită”, P.26 / “Fatawa about wiping over Khuffain, P.26)            Întrebare:            Trebuie să includem tifon sau elemente similare în zona de spălat a bandajelor?            Răspuns:                    Da. În plus, a curăţa atele sau bandaje nu este acelaşi lucru cu a curăţa şosete, de aceea nu este o limită de timp şi se poate realiza tot timpul necesar. Spre deosebire de încălţămintea amintită, atelele şi bandajele pot fi purificate pentru wudhu sau ghusl. („Decrete despre curățarea peste o zonă acoperită”, P.26 / “Fatawa about wiping over Khuffain, P.26)            Întrebare:                   Cum trebuie să fie spălate bandajele? Trebuie să fie complet umezite sau doar o parte?             Răspuns:            Trebuie să fie spălate complet, datorită faptului că acelea care acoperă o rană sunt considerate ca şi cum ar fi pielea însăşi; drept urmare, aşa cum este curăţată o parte a corpului, trebuie să fie curăţat şi bandajul. În ceea ce priveşte cazul şosetelor, aceasta este doar o concesiune, dat fiind că Sunnah indică faptul că este suficient să fie umezită doar o parte a acestora. („Decrete despre curățarea peste o zonă acoperită”, P.27 / “Fatawa about wiping over Khuffain, P.27) Cum se purifică o persoană bolnavă            ● Pacientul trebuie să folosească apă pentru a se purifica (atât pentru wudhu, cât şi pentru ghusl).            ● În cazul în care nu poate fi folosită apă din lipsa acesteia sau de teama de a agrava durerea sau boala, trebuie să fie realizat Tayamum dacă este posibil.            ● Dacă nu se poate purifica singur, poate fi ajutat de altă persone să spele părţile wudhu, sau curăţind chipul şi mâinile lui cu pământ în cazul Tayamum.            ● Dacă pacientul are rănită una dintre părţile necesare spre a fi purificare prin  wudhu sau ghusl, trebuie să fie umezite cu apă. Dacă apa îi provoacă durere în aceste zone în particular, trebuie doar să le umezească; şi dacă aceasta îl afectează, de asemenea, poate realiza Tayamum peste rană.            ● Dacă are un os rupt, bandajat sau cu atele, trebuie să umezească cele ce îi acoperă rana cu apă. Nu este necesar să realizeze abluţiunea în aceste părţi, pentru că umezirea acestora astfel este corectă.            ● Pentru a efectua Tayamum, se pot trece mâinile peste un perete sau orice altă suprafaţă cu praf pe ea. Dacă peretele este acoperit cu un material diferit de cel al solului, de exemplu, vopsea, nu trebuie să fie folosită pentru a realiza Tayamum, decât dacă are puţin praf.            ● Dacă nu poate fi realizat Tayamum cu peretele sau orice alt obiect ce conţine puţin praf, se poate pune puţin pământ într-un recipient sau pe o hârtie şi sşa se poate dispune de el.            ● Dacă este realizat Tayamum pentru o Rugăciune şi este menţinută purificarea (nu se întâmplă nimic care să o invalideze) până la următoarea Rugăciune, aceasta poate fi realizată cu acelaşi Tayamum din moment ce încă are puritatea rituală şi nu a anulat-o.            ● Pacientul trebuie să cureţe murdăria sau orice altă impuritate de pe corpul lui. Dacă nu poate face aceasta, trebuie să se roage aşa cum este şi Rugăciunea este valabilă, nefiind nevoie să o repete după aceea.            ● Persoana bolnavă trebuie să îmbrace îmbrăcăminte curată pentru a se ruga. Dacă se murdărește sau are o impuritate, trebuie să o curăţească sau să o schimbe; dacă acest lucru nu este posibil, se poate ruga în starea în care se găseşte şi fără să fie nevoie să repete Rugăciunea mai târziu.            ● Pacientul trebuie să realizeze Rugăciunea într-un loc curat. Dacă locul se murdăreşte sau devine impur, trebuie curăţat sau schimbat (în cazul în care este vorba despre un covor, spre exemplu), sau se poate pune ceva curat peste el. Dacă nu are posibilitatea de a face aceasta, Rugăciunea va continua să fie valabilă şi nu are obligaţia să o realizeze din nou.            ● Nu este permis ca bolnavul să amâne Rugăciunea peste programul prescris din cauza imposibilităţii de a se purifica. Ceea ce trebuie să facă în acest caz este să se cureţe cât mai bine şi să se roage la timpul stabilit, chiar dacă are pe corpul sau pe îmbrăcămintea lui o murdărie pe care nu o poate elimina.            ● Acea persoană care suferă de incontinenţă urinară şi nu reuşeşte să se vindece în ciuda tratamentului pe care îl poate face, trebuie să repete abluţiunea pentru fiecare Rugăciune. Este necesar să îndepărteze orice materie impură de pe corp şi să se schimbe de îmbrăcămintea care se murdăreşte dacă are această posibilitate; în caz contrar, nu va avea obligaţia să realizeze schimbul. Trebuie, de asemenea, să aibă grijă ca urina să nu ajungă pe îmbrăcămintea, corpul sau locul ei de Rugăciune. [1] Zakat Al-Fitr este un tip de sadaqa (milostenie) ce trebuie plătit ‎obligatoriu înainte de Salat Al-Aid, (Rugăciunea de Aid) ‎de fiecare musulman, tânăr și ‎bătrân, femeie și bărbat, liber și sclav, acesta făcând parte din ‎Sunna ‎Profetului Mohammed, salla Allahu aleihi wa sallam.[2] Rugăciune efectuată în timpul zilei de Aid Al-Fitr, marcând sfârșitul lunii sacre, Ramadan (perioadă de Post şi abstinenţă totală, de la răsăritul şi până la apusul Soarelui) şi începutul lunii Shawwal, a 10-a lună a calendarului Islamic.[3] Sanctuarul Al-Kaba'Allah Al-Ahad (Unicul), din Mecca.[4] Creştinii şi evreii.[5] Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).[6] Foile Coranului.[7] Un comportament defectuos, inapropiat, necuviincios.[8] Stare rezultată dintr-un contact sexual sau o scurgere seminală după care abluţiunea majoră (îmbăierea totală – ghusl) este obligatorie atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie.[9] Persoanele credincioase care l-au ajutat pe Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) în momentul emigrării de la Mecca la Medina.[10] Bucăţică din creanga unui arbore special, folosit de musulmani pentru curăţarea dinţilor.[11] Momentul în care Profetul Mohammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a fost obligat să emigreze de la Mecca la Medina.[12] Unitate de Rugăciune.[13] Binecuvântare.[14] Starea de puritate, de sacralitate, pe care o adoptă musulmanul, atunci când împlineşte Hajj sau Umrah.[15] O vale din apropierea oraşului Mecca, cunoscută mai ales sub numele de Al-Hudaybiyyah, unde s-a dat o celebră bătălie, care a adus un armistiţiu de pace între musulmani şi necredincioşi.[16] Aluzie la necurăţarea majoră (junub), rezultată din întreţinerea de relaţii intime sau din poluţie, după care este obligatorie baia rituală totală (ghusl).[17] Deplasarea între Safa şi Marwa face parte din ritualurile Pelerinajului (Al-Hajj). Safa şi Marwa sunt două coline din apropierea Moscheii Sfinte din Mecca.[18] Este vorba despre interzicerea relaţiilor sexuale în această perioadă.